Vedem pe rafturile supermarketurilor sau ale magazinelor naturiste produse pe a căror etichetă este trecut termenul eco (ecologic), bio sau organic. Te-ai întrebat vreodată care este diferenţa dintre acești termeni?
Răspunsul este unul foarte simplu: niciuna.
Singura mențiune este că aceşti termeni se folosesc diferit în funcţie de ţara sau de regiunea geografică în care se desfăşoară procesul de fabricaţie. În România, termenul folosit este ECO.
Produsele eco (bio, organice) sunt certificate de organismele abilitate ale statutului ca fiind obţinute din cultură ecologică. Producătorii de astfel de produse trebuie să urmeze o procedură foarte strictă, respectând legislaţia în vigoare. În urma controalelor care se fac de către organisme de inspecţie şi certificare, dacă aceştia respectă regulie de producţie, primesc certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea eticheta produsele ca fiind eco. Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele menţiuni: referire la producţia ecologică, siglele, numele şi codul organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic.
Ce este certificarea Organică/BIO/ECO?
Din punct de vedere legal, certificarea organică se referă la produsele agricole sau a unor tipuri de produse care au legătură cu domeniul agricol: seminţe, carne, mâncare procesată, lactate, etc. Condiţiile de certificare diferă de la o ţară la alta, dar există şi câteva reguli generale: este interzisă folosirea organismelor modificate genetic sau a iradierilor; a unor substanţe chimice cum ar fi pesticide, aditivi alimentari, fertilizatori, hormoni de creştere, a antibioticelor etc. De asemenea, pământul pe care se cultivă trebuie să fie ferit de substanţe chimice cu mai mulţi ani înainte de a se începe producţia.
Legislaţia română echivalează termenii bio şi organic cu eco.