Ți s-a întâmplat vreodată să fii pe punctul de a lua o linguriță de miere cristalizată din borcan și să te oprești pentru câteva secunde să te întrebi: oare mai e bună mierea asta?  Uită de griji. Cristalizarea mierii, sau zaharisirea în termen popular, e un proces absolut normal și mai mult decât atât este o garanție că mierea din borcanul tău este una naturală.

Ca să înțelegi mai bine procesul, hai să vedem din ce este compusă mierea.

Timp de citire: 5 minute

În acest articol vei citi despre:

  1. Compoziția mierii
  2. Procesul de cristalizare
  3. Factori secundari care influențează cristalizarea
  4. Decristalizarea mierii

Compoziția mierii

Compoziția mierii este determinată în primul rând de florile din care albinele au cules nectarul. În general, conținutul arată cam așa:

  • Glucide: mierea este compusă în principal din zaharuri, cu o concentrație de aproximativ 80%. Glucoza și fructoza sunt cele mai comune tipuri de zaharuri din miere;
  • Apă: între 15-20% apă, necesară pentru ca mierea să poată fi procesată și menținută la o consistență adecvată;
  • Proteine: în cantități mici, cum ar fi enzime și aminoacizi;
  • Vitamine și minerale: regăsim vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, D, E și K, si minerale precum calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, zinc, seleniu, cupru, iod;
  • Arome naturale: provenite din plantele din care a fost produsă;
  • Pigmenti naturali: precum carotenoide, care oferă mierii o culoare galbenă sau maronie;
  • Antioxidanți: protejează organismul împotriva radicalilor liberi.

Procesul de cristalizare 

Mierea poate să cristalizeze în câteva luni de la recoltare sau chiar în câțiva ani.  Acest proces depinde de raportul dintre glucoză si fructoză. În timp, glucoza se separă de apă și formează cristale. Așadar, când procentul de glucoză este mai mare, mierea cristalizează mai repede, așa cum se întâmplă în cazul mierii de tei, rapiță sau polifloră. În schimb, când mierea conține mai multă fructoză, cristalizarea se produce mai greu. Cel mai bun exemplu în acest caz este mierea de salcâm pe care o vei găsi de cele mai multe ori în formă lichidă.

Procesul de cristalizare este unul natural, nu afectează calitatea mierii și proprietățile acesteia rămân intacte.

Factori secundari care influențează cristalizarea

Pe lângă raportul dintre fructoză și glucoză detaliat anterior, mai sunt și alți factori care pot influența cristalizarea mierii. Unul dintre ei este cantitatea de polen din miere. Explicația este simplă, deoarece cristalele de glucoză se formează pe orice particule naturale care se găsesc în miere. Așadar, cu cât este mai mult polen, cu atât se vor forma mai multe cristale.

Un alt factor important care influențează procesul de cristalizare este temperatura, atât cea din momentul extragerii, cât și temperatura de depozitare. Albinele mențin temperatura stupului constantă, la aproximativ 35°C. Când mierea este extrasă și depozitată la temperaturi mai mici, procesul de cristalizare accelerează. 

Decristalizarea mierii

Dacă îți dorești să readuci mierea în stare lichidă, acest lucru este posibil. Și nu, mierea nu devine toxică. Modul corect prin care poți încălzi mierea este să introduci borcanul în apă caldă, la maximum 40°C. 

Încălzită la peste 40°C mierea își pierde mare parte din proprietăți și păstrează doar aroma dulce. Devine un simplu înlocuitor al zahărului. Dacă vrei să te bucuri de toate beneficiile pe care le aduce organismului tău, adaug-o în ceai sau cafea după ce acestea s-au răcorit puțin.

Așadar, cristalizarea este un proces natural care atestă autenticitatea mierii. Specialiștii chiar recomandă achiziționarea mierii cristalizate începând din toamnă și până în primăvară, aceasta fiind starea ei naturală. Proprietățile terapeutice rămân neschimbate și unii oameni o preferă în această formă pentru că e mai ușor de gestionat și gustul este mai pronunțat.

Sursa: Apiland.ro

Total Views: 85 ,

By admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *